Parenting

Oh, copilul meu e asa de talentat!

E suficient sa aruncam o privire in jurul nostru pentru a observa oameni talentati, dar care au fost depasiti intr-un fel sau altul de altii oameni, neposesori de asa numitul talent. Va rog sa observati faptul ca am zis depasiti, nu neaparat ca alti au avut un success mai mare decat ei, asta pentru ca succesul e o chestie personala, ce este catalogat drept succes pentru o persoana nu este neaparat aplicabil si pentru alta.

Una din chestiile care ma scot din sarite cel mai tare (ever, ever), e cand oameni din jurul meu (familie, prieteni) isi explica anumite (mici) realizari personale ca fiind rezultatul, unui asa zis talent (de obicei la desen) pe care il am de cand m-am nascut (which is not true, ca daca ar fi, nu as lua cursuri de desen la 35 de ani, but anyhow). Ma simt ca si cand toata munca depusa este trecuta cu vederea.

De fapt este o frica interioara, daca cumva nu talentul conteaza. Daca conteaza ce faci in fiecare zi, daca cumva conteaza munca depusa zilnic, educatia continua fara pauza, anii fara vacanta, weekendurile peste care sari (also a stupid thing, for another post). Daca cumva suntem responsabili de cea ce facem zilnic, trully scary thing.

Si atunci iti mai vine sa-i zici copilului ca e talentat?

Daca te crede, si ignora realitatea?

De aici si idea de a recompensa munca, efortul si nu neaparat rezultatul copilului.

Incercati cu drag 🙂

Cosmin
Tatic, Sot, Programator si Decorator de pixeli.