Parenting

Primii pași către independența copilului

Un studiu recent arată că, deși copiii de pretutindeni, încep să aibă în tot mai mare măsură acces la internet, felul în care aceștia aleg să își petreacă timpul online, diferă în funcție de statutul lor socio-economic. S-au studiat copii din diferite țări și s-a observat că, adolescenții cu statut financiar mai scăzut, își petrec în mai mare măsură timpul pe chat-uri sau jucându-se, pe când copiii din medii favorizate, folosesc internetul mai degrabă pentru a primi informații sau pentru a vedea știri.

Pare contraintuitiv, nu? Ne-am aștepta să fie exact invers. Copiii din medii defavorizate să folosească internetul pentru a obține informații/cunoștințe, care să ii ajute să progreseze din punct de vedere financiar (și nu numai), iar copiii care au deja viitorul asigurat, să își petreacă timpul jucându-se.

Motivele care stau la baza unor astfel de alegeri sunt multiple, dar un aspect important este, în mod cert, conceptul de “locus of control”. Despre locus of control se discută în psihologia personalității (și nu numai) încă din anii 1950.  Conceptul se referă la gradul în care individul percepe că are control, asupra a ceea ce se întâmplă în viața lui. Pe scurt, persoanele care simt că evenimentele din viața lor sunt rezultatul propriilor acțiuni, se presupune că au un LOC (locus of control) intern, iar cei care își percep traiectoria vieții, ca fiind supusă influenței unor forțe  externe, independente de voința lor, au un LOC extern. Bineînțeles, cei doi poli intern și extern, descriu extremele, majoritatea indivizilor clasându-se undeva între, având atribute și dintr-o parte și din cealaltă.

Dezvoltarea LOC depinde de stilul parental, de stabilitatea socio-culturală și de resursele financiare. Copiii care cresc în familii în care se pune accentul pe educație, pe efort personal, pe responsabilitate și gândire critică, copiii care sunt recompensați/pedepsiți într-un mod coerent și corect, dezvoltă adesea un LOC intern. În contrast cu aceștia, copiii care provin din medii familiale nesigure, care cresc în zone de conflict, care au acces limitat la resurse, devin mai degrabă “externi”.

Pentru copii, la fel ca și pentru adulți, a simți că pot influența evenimentele din viața lor, este esențial. Copiii cu LOC intern se descurcă mai bine din punct de vedere academic, sunt mai puțin stresați, mai puțin predispuși la anxietate și depresie, mai interesați să se îngrijească de sănătatea și bunăstarea lor.

Ce putem așadar face pentru a crește copii cu un LOC intern?

  1. Să petrecem cât mai mult timp împreună (mai ales în primii ani de viață). Să nu încercăm să îi învățam să fie independenți de noi. Independența nu se învață/educă. Nevoia de independență a copilului, își va face simțită prezența mai târziu, în mod natural. Copilul forțat să stea singur, nu va învăța să fie independent, ci mai degrabă cum e să fie părăsit.
  2. Să fim consecvenți și corecți în stabilirea recompenselor/pedepselor. Să ne respectăm întotdeauna promisiunile de orice fel. Copilul învață de la noi legătura dintre cauză și efect și înțelege, felul în care comportamentul lui, va avea consecințe atât asupra lui, cât și asupra celorlalți. Este important să oferim copiilor noștri reguli, în limitele cărora ei să se poată desfășura în libertate și siguranță.
  3. Să punem accentul în educație pe responsabilitate și efort personal.
  4. Să îi explicăm copilului, încă din primii ani, importanța unei educații formale și să îl sprijinim în eforturile lui academice.
  5. Să oferim copiilor acces la activități în care pot avea succes (sport, gătit, puzzle-uri, etc.). Copilul trebuie să aibă posibilitatea să își planifice proiectul, să lucreze la el, iar apoi să se bucure de succesul obținut în urma efortului depus.
  6. Să respectăm copilul, așa cum respectăm un adult: batem la ușă îndată ce copilul începe să își închidă ușa la cameră, oferim intimidate îndată ce copilul începe să o ceară, nu îi desconsiderăm ideile și sentimentele doar pentru că este mic, îl privim în ochi când ne vorbește și nu vorbim cu el în timp ce ne uităm la televizor sau citim o carte.
  7. Să îi oferim copilului alternative sănătoase și sigure, mai degrabă decât să îi interzicem aproape totul în numele siguranței (știu, e mai ușor de spus, decât de făcut), astfel încât, alegerea dacă să facă ceva sau nu, să fie mai des a lui decât a noastră.

 

Cu toții ne dorim să creștem copii independenți și trebuie să înțelegem, că un copil independent este, înainte de toate, un copil încrezător în forțele proprii, care vrea, și știe că poate schimba lumea din jurul său în bine.

Bianca
Psiholog cu formare în Analiză Tranzacțională, Director General la o multinațională. Mamă de Tudor și soția celui mai bun prieten al meu.